Retete de slabit,SLABIRE RAPIDA,cure slabire,DIETE DE SLABIT,RETETE NATURISTE,CURE CANCER

Absorbţia şi funcţionarea corectă unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului; dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. Magneziul este în corelaţie cu vitamina B6; buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D; borul susţine metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D şi cuprului. Iar dezbaterea poate continua... La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru.

Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componentelor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespunzătoare, spre a reveni la echilibru.

Corpul omenesc nu este o simplă sumă de elemente singulare. El este un întreg complex, în care fiecare element, fie el macro- sau microscopic, se află în interdependenţă cu numeroase alte componente. Oricare constituent are valenţele specifice fiinţei umane doar în contextul de viaţă al acesteia. Aşadar, o carenţă punctuală depistată poate fi rezultatul altor deficienţe structurale ori funcţionale, iar la rândul său antrenează diverse tulburări. Aceste relaţii se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive oferite inter-relaţionar la „pachet” de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.

În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale: Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente: Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.

Atrag în mod particular atenţia câteva dintre ele. Zincul, deşi aflat în organism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestionează viaţa. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Borul, un element puţin cunoscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimulează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favorizează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul puţin în surse naturale, iar polenul este una dintre ele.


Polenul – aliment funcţional şi nutraceutic


În medie, polenul poliflor conţine proteine 23,7 %, lipide 4,8 %, glucide 27,8 %, apă 7-11 %, fibre solubile şi insolubile 13-14 %. Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de amino-acizi, care se absorb direct, fără eforturi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea. În compoziţia sa intră 22 de aminoacizi, între care toţi cei 8 esenţiali. Doi dintre cei esenţiali, arginina şi histidina, nu există în carne, ou şi brânză.

Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. Acţiunea lor este esenţială pentru că fac posibilă desfăşurarea fluentă a unor reacţii chimice, la temperaturi şi presiuni cu mult mai mici decât s-ar petrece în afara corpului uman. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât şi co-enzime şi pro-enzime.


Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea consumării de antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen. Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din compoziţia sa. Se consideră că unele flavonoide sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele, în special kaempferolul, reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate.Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducând incidenţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată, menţin echilibrul mecanismelor imune.

Un element deosebit de valoros la polen este conţinutul în acizi nucleici. Reprezentat în fapt de celule sexuale vegetale, pregătite să constituie originea unor noi plante, acizii săi nucleici sunt în mare cantitate, tineri, cu structură completă şi cu capete ale cromozomilor (telomere) integre. Este ştiut faptul că la orice vietate, pe parcursul vieţii, telomerele se alterează, se consumă în cursul divizărilor celulare, iar acest lucru se asociază cu procesul îmbătrânirii. Ei bine, polenul aduce cu sine numeroşi telomeri integri şi, mai mult, furnizează informaţie autentică, originară, aşa cum există ea în natura căreia îi aparţinem, dar de care oamenii se îndepărtează prin stilul de viaţă actual. Polenul ne reconectează cu natura.

Legat de acest aport de informaţie originară, implicit de capacitatea polenului de a realiza un reglaj informaţional, cât şi prin conţinutul său de enzime, am observat anumite lucruri interesante. În timp ce administram polen unor pacienţi cu boli datorate unor deficite enzimatice congenitale, am putut vedea cum regresau simptomele suferinţei lor, altminteri considerată nerecuperabilă.

Citeste mai mult pe:gazetademaramures.ro